vineri, 4 ianuarie 2019

Trăitor fără corset

Nu-s obsedat de nici un fel de normă,
Nici unui ritual nu mă supun,
Dogma o văd ca pe-o absurdă formă
Cu vorbe ce, nicicând, nimic nu spun.

Nu inventez ceva ce-mi dă valoare
Doar ca să cred că nu-s un suflet mic
Care-și trăiește propria eroare
Când viața altor oameni o complic.

Nu am idei ce date-mi sunt de-a gata
Punându-le-n coperți de staniol,
Și-apoi într-un comerț cu ridicata
Să le și pun în uz cu protocol.

Nu iau un gând ca unică idee
Dând argumente ceva auzit
Abstractizând banala logoree
A timpului pe muchii de cuțit.

Mi-am asumat trăirea-n libertate,
Și libertatea fiecărui gând
Chiar vorbele, știind c-așa mi-s date,
Le las spre libertate alergând.

Prieten nu am fost cu-ncorsetarea,
Nici la rețineri nu sunt priceput,
În schimb m-am înțeles cu întrebarea
Pusă mereu privind înspre trecut.

Iluziei, punându-i bariere,
I-am dat măcar o clipă de gândit
Că nu-s adeptul clipei efemere
Chiar că mă știu de neînlocuit.

Eu caut, sunt mereu în căutare,
Ca să cunosc, să aflu și să știu,
N-am referințe borne sau hotare,
Vreau să trăiesc și trăitor să fiu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu